TzaTzaMedia. Breaking News
Postat: februarie 4, 2010 Înscris în: întreruperi, TzaTzaMedia Scrie un comentariuAm înţeles că aşa fac profesioniştii media când se înfundă canalul pe Strada Biruinţei.
* * *
Comunicat de presă
Redacţia Cu Ură, prin prezenta, se dezice de speculaţiile nefondate ale Scriitorului. În urma unei atente documentări, s-a constatat că Echipa Armoniei Perfecte nu a fost înregistrată în nicio competiţie sezonul recent încheiat. Prin urmare, şi acuzaţia de dopaj devine nulă de drept. Totuşi, câteva înregistrări din bazele noastre de date confirmă participarea Echipei Armoniei Perfecte în competiţii, dar sub alte sigle, fanioane şi simboluri. Am regăsit membrii ai respectivei echipe jucând, cu titlu de împrumut, pentru echipele Filosofie, respectiv Religie, echipe oricum nedemne pentru includerea în campionatul nostru, al vorbăriei de zi cu zi.
Echipa Armoniei Perfecte nu participă în campionat din simplul motiv că nu a reuşit să alinieze la startul competiţiei minim 7 oameni din 11, aşa cum se prevede explicit în Regulamentul de Organizare a Competiţiei. E drept că, unii membri au argumentat că se poate juca şi în 2, dar totuşi, cu un atacant şi un apărător nu se poate. În plus, ar fi o flagrantă încălcare a regulamentului, la a cărui respectare am convenit cu toţii.
Semnat
Redacţia Cu Ură
* * *
Un Sociolog: Bun, şi acum…
Un Documentarist: Eu am verificat doar…
Un Sociolog: Şi dacă nu v-aş fi spus… Publicul nostru e preponderent feminin… la ce v-a trebuit fotbal?
Un Documentarist: … (ridică din umeri)
Un Sociolog: … şi unde-i Scriitorul, măcar să mai repare ceva…
Un Documentarist: Am înţeles că s-a simţit rău… şi-a băgat concediu medical… până luni…
Un Sociolog: … până luni!!!… până luni ai zis?
Un Documentarist (încurcat): Da
Un Sociolog (oarecum speriat): Ce ne facem… Ce ne facem… pică toată audienţa… şi tocmai ce eram pe trend…
Un Gunoier: Fraţilor, Relax!… dăm cu parfum, miroase frumos… şi lumea crede că-i curat… Io zic să punem poze până luni…
Un Documentarist: Nu merge… nu poţi să te ascunzi aşa…
Un Sociolog: şi mai ştii ceva… mai lasă-mă cu filosofiile tale de viaţă… în curând ai să-mi spui şi chestia aia…
Un Documentarist: Care?
Un Sociolog: Cunoşti oamenii după gunoiul pe care-l aruncă… parcă aşa era…
Un Gunoier: Hai nah… n-are rost să ne certăm…
Omuleţul *.mp3: Atunci o surpriză…
Un Sociolog, Un Documentarist şi Un Gunoier (în cor): Surpriză!!! Ce surpriză?
Omuleţul *.mp3 se întoarce şi pleacă.
* * *
Epilog
* * *
Un Scriitor: Tot eu le-am scris-o şi pe asta… Şi confirm… mâine va fi o surpriză.
* * *
Post scriptum: TzaTza Media este parte a unui proiect mai vechi… 2008. Abandonat, amânat… nu sunt sigur încă. Aveam şi slogan pentru ea… Puterea ultimului cuvânt! Acum nu a mai rămas decât forţa scriitorului de a pune punct.
Cum spui?
Postat: februarie 3, 2010 Înscris în: dezolare personală, TzaTzaMedia 24 comentariiAm revăzut-o pe bunica. O mână de om. Abia se mişcă prin casă. Până să aprind lumina, am luat-o de mână, să nu se-mpiedice în prag. Mi-o amintesc însă femeie puternică. Cum mă scotea ea la plimbare prin parc. Cum ne opream în faţa trecătorilor. Cunoscuţii ei. Strânsoarea era mai puternică, mult mai puternică atunci. Un gest tainic între noi, dar dureros pentru mine:
Cum spui?
Să saluţi, să dai bună ziua. Reguli de minimă politeţe pe care le-am învăţat cu mâna pe plita încinsă.
Ajuta? Desigur. Sunt poate singurele, căci ăsta este numai începutul.
Cum spui.
Uneori e simplu, alteori mult, mult mai greu. Să îţi găseşti cuvintele potrivite. Să şti ce să spui, când să spui, cui să-i spui şi… înapoi la problemă, cum să-i spui. Ai pe deoparte vorbăreţii, cei care nu îşi pot asculta tăcerile, iar pe de alta muţii, nehotărâţii şi tăcuţii…
– Oare chiar e bine ce vreau să spun?
SiLueTaS aL aTaRDeCeR, originally uploaded by RoOoOo!!!.
Ajungi să joci câte o repriză cu fiecare. Şi măcar de ţi-ar spune şi ţie dinainte pentru care. Afli în ultimul moment. Uneori nici măcar atunci. Sunt mulţi arbitrii în jocul ăsta şi până nu se văd toate reluările, nu prea ai şansa unui verdict. Pot trece chiar ani buni până să afli că reuşita ta nu fusese decât un sublim autogol. Ne pare rău, am văzut cu toţii, în momentul respectiv jucai în echipa adversă.
Cred că au avut simţul umorului cei care i-au spus arta conversaţiei. Care artă, tată? Eşti şi tu vreun snob? Sunt multe fente, faulturi, simulări. Se dă la gioale. Ne mai oprim uneori pentru o clipă. E pauza de reclame. Fair play, please!
* * *
Mă înşel? Spune-mi că mă înşel. Că nu e aşa. Că tu vrei să joci în echipa armoniei perfecte. Ne pare rău, dar echipa asta a câştigat turneul anul trecut şi a promovat într-o ligă superioară. Sau parcă au fost descalificaţi pentru dopaj… Nu mai ştiu. Trebuie să aşteptăm decizia arbitrilor.
Nu ştiu eu mare lucru, doar că nu ţin minte până acum pe cineva care să fi rimat în armonie perfecta. Da, facem gafe, spunem ce nu e de spus, iar uneori ne regăsim în tăceri vinovate. Câte puţin suntem în fiecare echipă. E doar un joc. Şi măcar de-ar fi amical.
* * *
Cu mult timp în urmă văzusem un film de dragoste în care doi tineri se certau de mama focului. Erau la scena partajului. Şi acum mă amuză replica ei:
– Aş vrea să iau înapoi 80% din lucrurile pe care le-am spus.
* * *
GAME OVER
* * *
PS: Deşi am renunţat de ceva vreme să mă mai uit la fotbal, întreg contextul sportiv l-am construit cu gândul la prietenii mei virtuali, suporteri adevăraţi ai echipelor Bayern Munchen şi AS Roma. Vă mulţumesc.
M-am bucurat…
Postat: februarie 2, 2010 Înscris în: întreruperi, dezolare personală, TzaTzaMedia, ura profesionistă 8 comentarii
Day 140, originally uploaded by Derek Wood Photography.
[din haosul lecturilor, undeva în Salinger]
* * *
Jerome David Salinger
January 1, 1919 – January 27, 2010
RIP
Cu Ură... 