Un prieten
Postat: februarie 11, 2010 Înscris în: întreruperi 25 comentarii
* * *
…şi vorbele sale înţelepte:
We are all erring creatures, and mainly idiots, but God made us so and it is dangerous to criticise.
Mark Twain
Post scriptum: În lipsa Gunoierului, redacţia Cu Ură a fost nevoită să caute înţelepciunea în altă parte.
În plus, ne lipseşte şi traducătorul. Acelaşi Gunoier.
13bis
Postat: februarie 10, 2010 Înscris în: politică 17 comentariiRedacţia Cu Ură, cam mahmură, s-a hotărât să publice acest text. Vă rugăm să ne iertaţi.
– Eşti superstiţios?
– Nu
– Credincios?
– Poate
[parte a unui dialog imaginar]
* * *
Cândva, la mijlocul lui Ianuarie, atunci când scala durerii, în gradaţiile ei fine, de la 1 la 10, înregistra un alarmant 12,2, am intrat. Am intrat în Biserică. Da, era dintre acele frumoase zile cu cer albastru. Se poate muri în lumină? Da.
Era duminică. Lume multă. Bătrânele spăşite cu priviri temătoare ce nu aflaseră încă spaima cea mare. Frica de moarte sau judecata Bunului Dumnezeu. Puternicii zilei. Cei care fac răul dimineaţa, la prima oră. Iar la vecernie, cu o cruce bine ţintită, caută izbăvirea. Prea inocenţi copii ce au înţeles repede că prezenţa lor acolo creşte cu un punct media la Religie. Noi toţi. Credincioşii.
Eu merg la biserică la durere. Să cer? Să cer iertare? Nu ştiu. Nu am aflat încă. Dar merg rar.
Poate, dar poate greşesc… Şi pentru o anumită demnitate a măsurătorilor de pe scala durerii. Fac bine aşa? Nu ştiu. Nu am aflat încă. Şi pentru ce mă vaiet? Pentru că slujba a fost lungă. Tare lungă. Mutam greutatea de pe un picior pe altul, acum într-o durere fizică (0,02 pe aceeaşi scală).
Nu ştiu ceilalţi pentru care motive stăteau cu capetele plecate la predica părintelui. Eu şi pentru a masca durerea.
Sau…
Poate vocea lui… pătrunzătoare. Poate învăţătura sa – despre smerenie şi cunoaştere. Nu ştiu, nu am aflat încă. Cuvintele îi erau grave. Se ridicau acolo în cumpenele dintre filosofie, religie şi înălţarea sufletului. Vorbe mari care apăsau greu pe umerii noştri.
– … şi cum spune în Romani 13:13…
…din nou filosofie.
* * *
Ce îţi doreşti de la preotul tău? Să fie un bun gospodar? Să păstreze vie credinţa enoriaşilor? Să fie un sfetnic bun, un duhovnic? Câte puţin din toate astea şi poate chiar mai mult.
Întors acasă şi curios (?), caut mult prea adânca, tainică învăţătură…
ROMANI 13:13 Aşa că în plină zi, să umblăm cuviincios, nu în ospeţe şi beţii...
Am zâmbit atunci. A fost bine. Îmi doresc preoţi cu simţul umorului. Am aflat în acea zi că încă mai facem parte din aceeaşi specie.
* * *
Drunk Monkey, originally uploaded by TCM Hitchhiker.
* * *
Acest text l-am scris în onoarea străbunicului meu, care, preot fiind, acum o sută şi mai bine de ani, preda, cu drag, evoluţionismul. Ce vremuri! Acum, teoria a dispărut şi din manualele de a V-a. Totuşi, este un text neprelucrat. V-am spus că scriu prost. Ar fi trebuit să apară şi într-o altă zi, dar, spăşiţi după băuta de aseară, cei din redacţie au zis că acum e momentul:
La mulţi ani Charles Darwin!
12 februarie 1809 –
– Bine c-a fost noapte!
…şi, hîc!
Cu Ură... 