Arată, nu povesti. Intră în poveste. Cu paşi mici. Cu lămpaşul aprins. Eşti cel care îi arată drumul cititorului. Imaginea. Simpla imagine. Aud atât de mulţi oameni care vor să se schimbe. Desigur, în bine. Cine ar vrea să fie rău? Şi… şi aşteaptă. Nimic nu e mai sigur decât schimbarea. Prind în forţă moneda şi o întorc şi pe cealaltă faţă. Schimbarea este. Cum facem să păstrăm lucrurile bune? Cum vom reuşi să scăpăm de cele rele?

*    *    *

Merg, nu stau. Înainte, tot înainte, pe drumul cel drept.

Bridge, originally uploaded by a.furnica.

Am iubit dintotdeauna podurile. Când l-am văzut, din depărtare, atracţia a fost maximă. Şi m-am decis. Îl trec. Bătea un vânt groaznic. Senzaţia era cum că s-ar dezmembra în orice clipă. Mi-a fost frică. Dar am trecut.

Frica

Frica de succes şi frica de eşec.

Teama de înălţimi şi teama din adâncuri.

Spaima de mulţime şi spaima de singurătate.

Teama

Spaima

Am spus. Doar scriu. Există însă dintre cei care au pus la adăpost toate spaimele, toate temerile, toate fricile noastre. Sunt specialiştii. Ei şi-au ales mai multe nume, dar, de obicei, le place să le spui cu «psi» în faţă. Dacă ceva are un nume e mai uşor să îi faci faţă. Cred ei. Cred şi eu.

– Bună ziua, Domnule Popescu.

– Ce onoare, Domnule Ionescu.

Avem nume. Ştim cine e în faţa noastră, ştim cu ce avem de-a face. Am înlăturat surpriza, secretul şi enigma. Poate că aşa au gândit şi ei, oamenii *.psi, şi au început să pună câte un nume fiecărei spaime. Şi dacă s-ar fi mulţumit cu atât, dar atitudinea lor a fost una de explorator barbar. Mai departe, tot mai departe. Ce noi continente se ascund dincolo de orizont? Unii au fost chiar trufaşi. Să pună ei primii piciorul pe nou descoperita limbă de pământ. Freudiana Maxima Incognita. Cred că sunt filophobi. Da, toate numele lor se termină-n phobia. Oamenii de ştiinţă şi latineasca lor.

*   *   *

Îmi fac curaj. Strâng din nou moneda între degete. După ce ai spus povestea, taie toate adjectivele şi adverbele. Lasă acţiunea să trăiască. Trag aer în piept, şi tai şi eu… că e frică de succes sau frică de eşec, tot frică este. Toate sunt frică. Acolo e acţiunea. Acolo e inima ce ţi se strânge, stomacul ce ţi se întoarce. Dar încă simt dureros moneda între degete. E cap şi pajură. E frică şi curaj.

O întorc şi păşesc.