UB31
Postat: februarie 1, 2010 Înscris în: întreruperi, dezolare personală, ura profesionistă 8 comentariiUra cea bună
Ianuarie 2010
* * *
În ultima zi din anul trecut, lansam, provocator, proiectul – Cu Ură 2010: Eu pot. Tu rezişti?
Prima lună o bifăm acum. Şi o lăsăm în urmă. Fără regrete.
Nu ştiu câţi cititori au rezistat… poate unii au căscat, poate alţii au adormit, şi mult, mult mai mulţi, sănătos, m-au ocolit.
Dar câteva texte au rezistat.
* * *
Clasamentul celor mai rezistente texte:
Se pare că textul ăsta are un destin al lui. Se aşează 2-ul lângă el vrând-nevrând. Romani, arabi, nu contează. Este un text făcut din frânturi, din lipituri, din reveniri şi rerere-uri. Rescris. Eram chiar supărat când l-am postat pe cei care îmi spuneau că scriu bine. Era răspunsul meu pentru ei, nu scriu, rescriu. Cel puţin cu replicile lui Un Prăpădit încep măcar o dată pe săptămână jurnalul personal. Dar, se pare că i-aţi rezistat.
Are o istorie aparte. Mai întâi am văzut poza. Abia apoi am scris textul. Iar ideea era simplă, eu am complicat-o, parcă un pic prea mult. Nu mai vreau să regretăm bucuria aducerilor aminte!
4. Dezvoltare personală? Nu. Dezolare? Nici atât.
A fost textul unei rugăciuni personale. Pentru cineva foarte drag. Cuvântul futut nu l-a înţeles corectorul nici atunci, nici acum. Atât pot spune că ruga mea a fost ascultată şi, ca-n poveşti, finalul a fost unul fericit.
Clasamentul celor mai rezistente întreruperi
Nu arestaţi amintirea!
Stencil in Bairro Alto, Lisboa, originally uploaded by Graffiti Land.
Un nou sens
Postat: ianuarie 31, 2010 Înscris în: întreruperi, dezolare personală 13 comentarii
The Traffic Light Tree (Closeup) (1670), originally uploaded by oobrien.
[Am înţeles că, dacă te plimbi prin deşert fără vreun reper, rişti să te învârţi în cerc.
Chestiune de bio-mecanică. Apăsăm întotdeauna mai tare în piciorul de sprijin.]
Omul slogan
Postat: ianuarie 30, 2010 Înscris în: politică, societăţi secrete, ura profesionistă Un comentariuÎn urmă cu vreo doi ani, un prieten drag m-a botezat. Eşti omul slogan. La început am luat-o drept o glumă bună, chiar am fost mândru de noul nume. Reuşeam să spun în două, trei cuvinte ceea ce era cu adevărat important. Mai apoi m-am surprins. Atâta tot? Eşti doar ambalaj? Eşti plastic? Tare neplăcut. Dar nu am stat. Aşa cum Liiceanu, filosoful, încearcă să exorcizeze ura, tot astfel mi-am zis şi eu că aş merita o mică incizie. Fără anestezic. Măcar să văd ce-i dincolo.
De unde să încep?
La începuturile ordinii am înţeles că-i bine să îţi faci o listă.
Dar cum?
Care sunt cele mai bune slogane?
1, 2… La doi m-am oprit. Abandon vei spune.
Dar, nu… Locul doi era aşa:
Barack Obama: Change!?!
People: Yes, we can.
* * *
M-am întors târziu, mult mai târziu, la neterminata mea listă.
Acolo lucrurile se aşezaseră un pic altfel…
Nike: Just do it !
Barack Obama (poate chiar tăcut): Change!?!
People: Yes, we can.
* * *
Epilogul îl ştiţi şi voi: un popor fericit, un preşedinte ales, multe produse vândute.
* * *
Am auzit prea adesea oameni spunând:
– Vreau politicieni sinceri… iar în fundal, cuvintele nerostite… cinstiţi, oneşti şi poate chiar spontani.
Oare chiar ştim ce ne dorim?
* * *
Dar să produc incizia:
– Pregătit?
– Cât se poate de pregătit. Fără surprize!
– Dar oare nu surprizele dau farmecul vieţii?
– Se prea poate. Dar te întreb şi eu, oare un răspuns pregătit şi bine formulat nu poate avea acelaşi impact în momentele cheie?
Cred ca e vorba despre pregătirea uneltelor. Sunt armele cu care mergi la luptă. În lupta conversaţiilor. Acolo la vorbe, unde toţi sunt pricepuţi. Şi ce alegi? Doar speranţa că spontaneitatea te va scoate din încurcătură, sau, asemeni unui Bobby Fisher, gândeşti şi tu câteva mutări înainte?
Şi pregătirea poate surprinde. Scenariul l-ai încercat deja. Tu cu tine. Iar în momentul în care vine replica, replica ta, oamenii ce se lasă înfăşuraţi în propria spontaneitate rămân în urmă.
Nu întotdeauna, căci şi spontaneitatea îşi are genialitatea sa. Dar cel mai adesea.
Spontaneitatea e de prea multe ori doar o încercare de eschivă la un atac pe care vrei să îl parezi.
Când, cu o minimă pregătire, poţi fi tu cel atent, cel concentrat, cel care să ia în considerare toate posibilele mişcări ale adversarului. Nu e conflict, nici competiţie, nici ură. E doar o bună pregătire.
Îmi doresc politicieni pregătiţi.
* * *
La un moment dat am scris cum că urăsc cuvintele peste şase litere. M-am războit cu multe. Şi totuşi, unul dintre ele mi-a rămas drag. Îl cheamă serendipitate, şi l-am înţeles când l-am văzut întruchipat într-o simpatică domnişoară din filmul Dogma. Dar până să mergi să închiriezi şi tu filmul, dau eu aici definiţia seacă, din DEX: fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor ştiinţifice întâmplătoare.
* * *
Mi-am amintit din copilărie o replică a bunicului meu:
– Acum nu le mai spune că-s proşti. Cică-s slab pregătiţi.
Cu Ură... 