Resetarea de primăvară!
Postat: martie 10, 2010 Filed under: dezolare personală, Viaţa e minunată! 40 Comments »Întreruperi. [pauze] Întreruperi. Am început nu doar resetarea… asta e chiar curăţenia de primăvară. Și am eliminat din pagină toate obiectele absolut nenecesare(?!?). Când am scris Tehnicolor. O poveste. mi l-am amintit pe Peter, un imigrant irlandez, care, după… nu spun câte beri… încerca să îmi interpreteze frânturi din scena de mai sus. Ăsta e secretul! Acum a devenit ritual. Și înainte de a scrie câte ceva, urmăresc filmulețul. Dar prea adesea mă prinde din urmă seriozitatea… românească 
* * *
Întreruperi. [pauze] Întreruperi. Să scrii cu ură. Cam greu. Cu enervare se poate. Ştiu. Dar cel mai uşor e când scrii cu drag. Pentru cititorii mai vechi ai acestui blog poate părea surprinzătoare apariţia unui filmuleţ de pe youtube în deschiderea unui text de al meu. Nu, nu este o dedicaţie. Nu este nicio schimbare de stil. Este un obiect cultural. Un obiect pe care l-am luat în folosinţă. Este igiena mea mentală înainte de a mă apuca să spurc câte ceva sau pe cineva. E un fel de periuţă de dinţi, astfel încât, cuvintele ce îmi ies pe gură (da, da… şi din tastatură) să nu fie chiar urât mirositoare.
* * *
Întreruperi. [pauze] Întreruperi. Doar să arăt cu degetul către ceea ce mă supără… Îmi pare rău. Pentru mine nu este suficient. Atunci… argumente. Nu, nici argumentele nu funcţionează. Ştiu, din experienţă. Umorul este coroziv am citit undeva. Ei bine, atunci: Make them laugh! Cine ştie… poate poate se va schimba ceva. Deşi, e destul de multă tristeţe. 
* * *
Întreruperi. [pauze] Întreruperi. Am făcut curăţenie în pagină. Nu tu blogroll. Nici măcar o listă a ultimelor texte. Iar calendarul… hehe… a zburat și el*. Au rămas foarte puţine elemente. Dacă v-aș spune că nu mă interesează traficul l-ați avea în faţa voastră pe cel mai mare mincinos în viață. Dar sunt cinstit când spun că nu înţeleg chestia asta cu pingback, trackback. Pentru că mi s-a părut prea complicat. Un consum prea mare de timp, energie şi efort. SEO… literele magice ale bloggerului profesionist. Îmi pare rău. Prefer ediţia prescurtată. Regula unică, s-au cum ar spune americanii The Golden Rule:
The Content is King!
* * *
Acest text apare ca participare a mea la concursul lansat de melami pe Silavaracald.
Huh, şi nu ştiu unde să dau pingu’… sau track-ul.
Așa că, dacă daţi click — aici — veţi ajunge în pagina principală de acolo.
Mai apoi… nici mie nu mi-a fost uşor. Caută și tu! 
* * *
*un prieten bun îmi spunea odată: Oamenii fericiţi nu poartă ceas. M-am conformat.
Am început nu doar resetarea… chiar curățenia de primăvară. Și am eliminat din pagină toate obiectele absolut nenecesare(?!?).
Când am scris – Tehnicolor. O poveste. – mi l-am amintit pe Peter, imigrant irlandez, care, după… nu spun câte beri… încerca să îmi interpreteze frânturi din scena respectivă.
Ăsta e secretul!
Acum a devenit ritual. Și înainte de a scrie câte ceva, urmăresc filmulețul.
Dar prea adesea mă prinde din urmă seriozitatea… românească
Și, într-un final, istovitor… am scris și ultima parte (deocamdată? nu știu.) din Strict secret. Vezi mai jos.
E foarte bine!
Nu poti copia textul acesta sub videoclip?
In rest, excelente gusturi!
Si o sa citesc si strict-secretul tau cand voi ajunge acasa!
Deocamdata multumesc de participare la concurs!
Apropo de Singing in the rain… Am scris mai demult nişte gânduri, aşezate unele sub altele, cum îmi place mie să spun… Le las cu plăcere aici. Şi mersi pentru vizita de la Geanina. Şi pentru cuvintele lăsate în urmă… O zi faină!
Pălărie de fetru, impermeabil de vise…
nori deasupra umerilor
un fulger sfâşie retina
îmi strâng visele în jurul trupului
fac un nod speranţei
pun pălăria pe o sprânceană
unde te crezi, domnule, în Casablanca?
s-ar putea ca acesta să fie începutul unei frumoase prietenii
cu mine însumi
sunt un trecător prin propriile nelinişti
caut amistiţiul interior şi duc tratative prelungite
împrumut dorinţă de bine
chiar dacă dobânda creşte constant
eu nu sunt capul de afiş al vieţii mele
rămân personaj secundar cu pălărie de fetru
şi impermeabil de vise
orchestra celestă îşi acordează instrumentele
pentru a-mi cânta la ureche
singing in the rain
@ melami
Încerc.
Am să mă vorbesc cu un prieten mai specialist.
PS – “armistiţiul”, evident…
- Știi, eu mă simt destul de încurcat când cineva îmi aruncă în față cum că americanii n-ar avea cultură.
Mă bucur că împărtășim aceleași gusturi, culturale.
Măcar vibrăm la ele.
Cu siguranţă vibrăm, or asta nu poate fi decât de bine, literar vorbind. Cei care promovează astfel de idei – lipsa de cultură pe tărâm american – trăiesc erori profunde. Numai că nu vor să recunoască. E mai simplu, din punctul dânşilor de vedere, să lipeşti nitam-nisam etichete pe fruntea altora…
Sunt întru-totul de acord.
Iar altfel… sau tot așa, până când nu vom fi mai mulți care să privim luminos… nici… cum era șablonul… luminița de la capătul tunelului… nu va apărea.
Nici eu nu sunt de acord cu etichetele. Mai ales cand sunt false. Fara a dori cu tot dinadinsul sa ii fac apologia, poporul american s-a nascut dintr-un melanj nemaipomenit de culturi. Indienii o aveau deja pe a lor, chiar daca nu era scrisa; apoi colonistii n-au fost nici ei chiar analfabeti cu totii. Cu timpul s-au amestecat si s-au imbogatit unii de la altii… O fac si acum, cu imigrantii… In plus, au o cultura practica, a vietii de zi cu zi. Si, contrar aparentelor, americanul obisnuit este un om care respecta legea, nu-l deranjeaza pe cel din apropiere, are toleranta fata de celelalte culturi si o grija permanenta sa fie corect din punct de vedere politic. Ca uneori impinge lucrurile astea cam departe, e o alta poveste, pentru care ar fi nevoie de mai mult timp si spatiu ca sa ne putem pronunta.
…pe lângă războaiele, destul de greu de explicat, chiar și din interiorul ideologiilor care le-au susținut… America ne-a oferit un Secol XX fantastic. Și nu numai musical… sau hollywood în întregul său… dar toată literatura americană e o bucurie pentru orice om al planetei. Vei găsi cu siguranţă în literatura lor măcar un autor care să-ți meargă la suflet. Oricine ai fi. O bucurie.
Hai sa fac un brainstorming de una singura!
William Faulkner, Ernest Hemingway, Eugene O Neill, John Steinbeck, Truman Capote, Tenneessee Williams, J. D. Salinger, Truman Capote, Mark Twain, E. A. Poe, O Henry, Theodore Dreissler, Scott Fitzgerald, Walt Whitman, Jack Kerouac, Saul Bellow, Ezra Pound, Amy Tan, John Updike…
Names who live forever
Uneori par necizelaţi, pentru că scriu cu o sinceritate proaspătă, aparent brutală… Alteori descoperi în ei filonul liric când te aştepţi mai puţin… Au adevărurile lor, nesuperpozabile pe ale noastre câteodată… Asta nu înseamnă că nu există din punct de vedere cultural.
Acum am reușit să ajung la computer.
Mulțumesc pentru trecere și comentariu.
Mi-a plăcut rezultatul curățeniei, chiar dacă iarna spune ,,Adio, dar rămân cu tine!,, prospețimea se simte.
Zi plină de frumos!
Asemeni și ție!
… chiar şi fără blogroll, cei pe care îi preţuiesc vor afla că am trecut pe la ei.
Bine te-am găsit! E plăcut aici la tine… relaxant şi curat.
Bine ai venit!
Unui Gunoier i se datorează noul look. Dar cine e Un Gunoier? Este un personaj al meu.
E demnitatea, umilința… și traducător amator din/în engleză, română, română…
…dar mai multe la search… scuze… Am buton de căutare!
O schimbare super buna, la fel ca si google care a avut atata succes si s-a impus in fata lui yahoo datorita lipsei reclamelor, si oferind un design simplu si pe intelesul tuturor.
Google… e un pic de exagerare aici
Dar, într-adevăr, am vrut să fie cât mai simplu.
Mai odihnitor ochilor.
Eu citisem de curand despre istoria lui google si yahoo si competitia dintre cele 2. Si citind mi-am amintit de asta.
se acceptă
nici eu nu am purtat ceas niciodata … un protest la adresa unei societati cronofage … nu stiu daca asta ma face ceva mai fericit, dar as vrea sa cred ca asa este …
eu am renunțat la ceas și dintr-o rațiune practică
… populația din această zonă are ciudatul obicei de a-ți cere ca lucrurile să fie gata până… ieri 
da. cunosc fenomenul
. zilnic mi se intampla, la munca . am devenit , cred , imun 
[...] Andrei este cel mai recent blogo-amic al meu. E o achiziţie de care mă bucur de parcă s-ar întâmpla aievea, nu doar în spaţiul virtual. E în plină resetare de primăvară, ca majoritatea dintre noi, deşi încă ne mai bat urgiile iernii. Dar, cum îi spuneam şi ariciului, anotimpul ăsta îşi continuă tăcut evoluţia sub stratul de nea. Până s-o hotârî să irumpă de-a binelea afară, încercăm să ne primenim măcar pe dinăuntru. Andrei o face şi pe propriul blog, renunţând la zorzoane, ca urmare a unui act de igienă mentală. Şi-a ales un mic fragment din Cântând în ploaie ca obiect cultural; videoclip motivaţional, aş adăuga eu dacă l-aş cunoaşte mai bine. Dar abia fac primii paşi întru descifrarea lui, aşa că nu risc… [...]
Un vot şi de la mine .
Succes!
Mulțumesc.
Geanina, vom vota de-a binelea pe blogul meu, luni!
In schimb, putem sa-l votam la Blogfest, desi vad ca si-a scos si tweeter-ul cu el!
Ura nu e populară
Deși…
Acum văd că am scris aiurea în comentariul anterior. Erată: widget, nu tweeter. Scuze!
latineasca asta
Cred ca din ura n-ai blogroll
)
Excelentă remarca Rodică!
@Rodica & Melami
Răbdare.
It’s not over until the fat lady sings!
Voi avea blogroll. Pe 1 aprilie.
… până atunci mai am de muncă.
Atunci,nu te voi crede!
Salut. Unde iti pot scrie mail?
andreifurnica [at] yahoo.com
[...] care, Andrei ne-a servit cu o porţie de ură smucită şi săltăreaţă. După cum încep să-l cunosc, înclin să cred că la el [...]